S-au împlinit 7 ani de când am plecat în prima noastră călătorie în 3, cea care avea să dea startul unui întreg lanț de călătorii; călătoria vieții noastre, o călătorie plină de necunoscut, de zâmbete, de amintiri minunate, de explorări, de provocări, de momente care ne-au învățat într-o clipă cât ani întregi – o călătorie plină de împreună; cea care a stat la baza deciziei noastre de a face din călătorii un stil de viață și din experiențele pe drum un model de învățare; și cea care a dat naștere acestui blog, Momadica sau Praf de Stele – inițial doar un jurnal personal, iar astăzi un loc drag care inspiră și motivează și alte familii să petreacă timp frumos împreună și să își urmeze visurile.
Am învățat extrem de multe în toți acești ani. Prima oară în trei, apoi în patru, iar de doi ani, aventura continuă în 5. Suntem la fel de entuziasmați ca în prima lună de orice destinație nouă pe care o descoperim și la fel de dornici ca oricând să revedem locurile de care am prins drag.
Cuprins
De ce am ales să călătorim alături de cei mici?
Am început în cel mai firesc mod cu putință, profitând de concediul meu de creștere a copilului și de faptul că Alex a putut să își ia o pauză pentru primul an de călătorii în 3.
Prima călătorie a fost slow, o tură de 3 săptămâni prin România. Pe vremea aceea nu aveam nici măcar blogul. După această primă experiență, am plănuit prima escapadă cu adevărat entuziasmantă – o iarnă departe de frig, cu bilet doar dus. Prima noastră destinație au fost insulele Canare, mai exact Gomera și Tenerife, unde am găsit exact ce ne doream: zile la plajă, cu picioarele înfipte în nisip, alergând pe malul mării și mâncând banane și mango din grădinile locului.
Ne-am întors abia la final de aprilie în țară, pregătiți pentru noi aventuri. Deja știam că asta vrem să facem în continuare, pe termen nedeterminat.
De atunci, au urmat veri pline de road trip-uri, campanii de promovare a locurilor family-friendly, ierni în destinații tropicale, excursii cu grupuri de familii, sute de activități educative și recreative; călătorii long-term, marea noastră iubire, dar și escapade scurte, de fiecare dată când avem ocazia.
Educația prin călătorii și, de fapt, prin experiențe directe, a fost și ea la fel de firească. De fapt, e simplu să integrezi educația în experiențele de zi cu zi și să îi ajuți pe cei mici să învețe prin joacă, dacă îți păstrezi curiozitatea și entuziasmul, tu, ca adult. Cu toate provocările de pe drum, când știi clar care este misiunea și obiectivul, găsești în continuare resurse și forțe.
Eu le-am alimentat pe ale mele documentând procesul, combinându-le cu lucruri pe care mi-ar plăcea și mie să le învăț și căutând claritate pentru a înțelege unde vreau să ajung, ce îmi doresc pentru copiii mei, pentru familia mea. În perioadele incerte sau grele, răspunsul a fost mereu să continuăm călătoriile.
Despre worldschooling
Multe familii își doresc să facă worldschooling pentru că își doresc mai multă provocare, aventură, timp de calitate cu cei dragi. Unele familii sunt:
- dezamăgite de sistemul de educație
- își doresc o educație holistică
- vor să îi expună pe cei mici la o diversitate de experiențe, culturi, medii
- au credința că experiențele sunt baza învățării adevărate
Worldschooling-ul presupune o abordare educațională dinamică, ce evoluează odată cu stadiile de dezvoltare ale copiilor. Și da, în funcție de vârstele copiilor și noi descoperim fiecare destinație în parte altfel. Iar acum, că avem trei vârste super diferite la un loc, ne este și mai clar că fiecare loc pe care îl vizităm, ne spune cel puțin 5 povești diferite, câte una pentru fiecare unghi din care privim.
Fiecare destinație ne este o sală de clasă, fiecare experiență trăită este o lecție în sine. Și fiecare din aceste lecții nu este doar despre educație și învățare; ele sunt, de asemenea, lecții despre creștere, adaptabilitate și despre transformările profunde care se întâmplă atunci când îndrăznim să lăsăm lumea mare să ne fie profesor.
7 lecții pe care le-am învățat în acești 7 ani de worldschooling
Când am pornit în această călătorie nu știam cât de adânc vom călători în interior, ce multe vom descoperi despre noi împreună și separat, câte aventuri faine vom scrie în trecut și cât de mult ne vor lega toate aceste momente departe. Această călătorie a schimbat felul în care vedem viața, felul în care vedem lumea. Și nici nu mai concepem acum vreun alt mod de a trăi.
E foarte greu să mă limitez la doar 7 lecții din tot ce am învățat în tot acest timp, dar ca să celebrăm această aniversare, voi încerca să mă adaptez:
1. Nu există o singură definiție sau un singur fel de a face worldschooling;
Totul este despre abordare, despre atitudinea ta în viață și educație; curiozitatea pe care trebuie să o hrănești clipă de clipă. De exemplu, pentru noi nu a fost și nu este încă potrivit un an sabatic sau să plecăm pe termen nedefinit (deși nu excludem posibilitatea, la un moment dat). Vrem să avem ce e mai bun din ambele lumi: și din cea de călător pe termen lung, dar și din viața de comunitate. Am învățat că pentru noi, stilul acesta, în care să combinăm locul-acasă cu călătorii scurte și lungi este cel care ni se potrivește. Dacă suntem plecați mai mult de două-trei luni, fie ni se face dor de acasă, fie, dacă este o călătorie foarte activă, cu mult research (cum au început să fie în ultima vreme), intrăm în travel burnout.
Worldschooling-ul ne ajută mereu să ne reprioritizăm familia, după perioade petrecute acasă, când poate că suntem mai ocupați decât am vrea să fim. Dar, totodată, călătorind des și mult, descoperi cât de bine este să ai un loc în care să te întorci, sanctuarul tău în care să reflectezi, să te odihnești și să planifici următoarea călătorie. Este locul în care ne bucurăm de familia extinsă și de prieteni, unde ne reluăm pasiunile și unde integrăm tot ce am învățat și tot ce învățăm despre lume.
2. Nu lăsăm scuzele să stea în calea a ceea ce ne dorim
Viața cu copii mici nu e mereu floare la ureche; toți plâng, se ceartă, au tantrumuri și se îmbolnăvesc – fie acasă, fie în călătorii. Și dacă toate astea nu sunt în controlul nostru și, de fapt, nici nu ar putea fi altfel, nu mai bine să ni se întâmple toate astea în timp ce ne jucăm pe o plajă sălbatică, cutreierând prin păduri străvechi sau la un festival rural dintr-un sat uitat de lume?
3. Experiențele sunt mai valoroase decât obiectele
Cei mici nu au nevoie de prea multe; multe dintre grijile și lucrurile pe care noi ne gândim că le facem pentru ei, le facem de fapt pentru noi. Însă au nevoie să credem în ei, să se simtă independenți și valoroși și să facă parte din viața noastră, fără să ne punem pe hold dorințele. În toate călătoriile noastre, aflăm cât de puține nevoi materiale avem cu toții, de fapt. Cu cât de puține lucruri ne putem descurca și care sunt cu adevărat acele obiceiuri pe care vrem să le păstrăm în viața noastră de zi cu zi.
4. Omenia nu cunoaște granițe sau limbi străine
Copiii se împrietenesc cu ceilalți și se ajută fără să le pese ce limbă vorbesc, ce categorie socială au sau ce au mâncat la cină. Toate aceste călătorii ar fi nimic fără oamenii din ele; ne bucurăm că există comunități minunate pe glob și este o onoare să le putem cunoaște atât de aproape. Brutarul care i-a chemat pe copii la blatul lui, când i-a văzut supărați, și le-a rupt câte o bucățică de aluat ca să își creeze propria pizza; fetele de la cafenea care ne aduceau mereu creioane colorate și hârtii goale când vedeau că băieții se tachinează; zeci de copii care făceau tumbe pe iarbă împreună, fără să înțeleagă măcar un cuvânt din ce spun ceilalți – acesta este limbajul fundamental pe care vrem să îl înțeleagă copiii noștri, cel al iubirii și empatiei, un învățământ mai important decât orice ar putea învăța vreodată dintr-o carte.
5. Ne-am dorit worldschooling pentru copii, dar am ajuns să învățăm cel puțin la fel de multe
Să vedem lumea prin ochii sinceri de copil este minunat, indiferent ce destinație avem în plan. Învățarea se petrece natural atunci când totul în jur e nou, iar simțurile noastre sunt ascuțite. În afară de toate beneficiile pentru copii, cu care am pornit în minte în această mișcare, worldschooling-ul ne ajută și pe noi să rămânem curioși și să avem o pasiune continuă pentru învățare. Iar acest mindset rămâne valid și atunci când petrecem timp în orașul nostru sau în împrejurimi. Rămânem exploratori împreună, unul din cele mai valoroase daruri pe care cred că ni l-am făcut ca familie.
6. Worldschooling-ul și călătoritul pe termen lung te provoacă să ieși constant din zona de confort
Când călătorești pe termen lung și te lași infuzat în toate simțurile de locul vizitat, ți se activează o poftă de necunoscut și de a încerca lucruri noi, mult mai des decât ești tentat acasă, când de multe ori inerția și rutina te împing să faci zilnic cam aceleași lucruri. Să părăsim zona de confort așa cum o facem în călătorii, este ceva ce doresc fiecărui om care își propune să se dezvolte personal. Am zburat de la 2000m prima oară cu parapanta, fără să mă fi gândit vreodată la asta, am parcurs un circuit de 13 tiroliene prin junglă, cu 2 copii de 2 ani și 4 ani, am făcut lecții de surf, de Muay Thai, am înotat cu leii de mare sau am plecat noaptea prin junglă în căutare de caimani și broscuțe otrăvitoare, experiențe care ne-au îmbogățit foarte mult, fără să le fi avut neapărat pe bucket list-ul nostru.
7. Am învățat ce înseamnă Acasă, cu adevărat
O spun mereu și o spun iarăși: acasă nu este un loc, acasă este un sentiment. Dincolo de modurile în care ne-am organizat acum viața în felul cel mai convenabil pentru noi și dincolo de dorința de a alterna aceste două stiluri de viață, de a fi semi-nomazi, luăm cu noi mai departe un învățământ foarte puternic, pe care îl vom purta în inimă indiferent unde ne vor duce drumurile: Acasă este oriunde suntem împreună.
Worldschooling-ul ne-a transformat într-adevăr viața, rutinele și perspectivele în feluri profunde. Ne-a hrănit curiozitatea, ne-a lărgit orizonturile și ne-a cultivat independența. Ca familie, am ținut strâns de valori precum adaptabilitatea, reziliența, aprecierea culturilor diferite și importanța de a fi împreună. Aceste valori ne-au fost ghid printre provocările și succesurile întâmpinate. Și ele sunt moștenirea pe care vrem să o lăsăm mai departe, insuflând credința că lumea este o sală de clasă fără margini, care abia așteaptă să fie explorată.
Sunteți gata să porniți pe propriul drum?
Dacă ți-a plăcut acest articol, poți susține pagina Momadica distribuind articolul, cumpărându-ne o cafea, dând like paginii de Facebook şi/abonându-te la newsletter-ul blogului pentru a fi la curent cu ultimele articole și pentru a primi materiale speciale. Mă găsești și pe Instagram și pe @Threads.
Iar dacă ești pasionat de comunități, te aștept în grupul meu de educație prin călătorii și călătorii long-term– Worldschoolers România și pentru sfaturi de călătorie în familie – în Grupul familiilor călătoare.
0 Comentarii