Aproape a trecut un an de când urma să avem parte de cea mai mică cununie din lume. Noi 2, un bebe în brațe, un bebe în burtică și 2 martori necunoscuți, fericiți cât o lume întreagă. Am ales să avem o ceremonie super intimă pentru că știam că oricum vom face mare-nuntă-mare și la noi pe meleaguri. Și atunci, de ce să nu profităm de o experiență total intimă și diferită?
Bine, bine, dar de ce tocmai în Gibraltar?
Știți voi strada Gramont din sectorul 4? Eu o știu tare bine. Este la o aruncătură de băț de Palatul Parlamentului și de Piața Unirii, dar este o stradă pe care îmi fac loc cu căruciorul printre gunoaiele aduse în stradă cu skilluri din greu câștigate. Tot pe acest minunat traseu văd ruine de clădiri, fără geamuri și cu miros de mucegai pe care nu-l pot evita nici de la 100 de metri, locuite, și mă întristez. Acolo se află și Starea Civilă a sectorului 4, locul unde ar fi trebuit să ne căsătorim dacă ne-am fi hotărât să o facem în România. Yei! Eu una chiar nu îmi imaginam cum ar fi să ne căsătorim acolo. Și atunci, iubitori de natură, mare și soare, am hotărât să găsim o alternativă mai puțin îndrăzneață.
Așa că, la un simplu search pe Google, am aflat că sunt ceva locuri în care te poți cununa civil fără prea mult stres. Doar că Las Vegas, Noua Zeelandă și Hawaii sunt un pic cam departe; în Cipru nu știm limba, în Seychelles era Dengue în vogă, Danemarca e mult prea rece. Apoi, am găsit: Gibraltar! Noi oricum planificaserăm să ne petrecem iarna în Canare, așa că o escală mică în sudul Spaniei, cu un ocol și mai mic într-o enclavă strategică britanică, suna chiar bine.
Cum ajungi?
Gibraltar este un teritoriu foarte simpatic, de-a dreptul englezesc, granița cu Spania fiind în dreptul orășelului La Linea de la Concepcion. Ce este cel mai interesant este că, odată ce treci frontiera (cu cartea de identitate sau cu pașaportul), te trezești fix în mijlocul pistei aeroportului din Gibraltar. Mașinile opresc la semafor pentru a da prioritate avioanelor care decolează sau aterizează.
În spatele nostru se află pista
Noi am închiriat o mașină pe toată durata excursiei în Spania, cu care poți intra fără probleme în Gibraltar (plătești, de obicei, o taxă pentru fiecare zi petrecută în afara granițelor Spaniei, în jur de 10€) mai ales că nici măcar nu se schimbă sensul de mers. În zilele ploioase, e mai bine să lași mașina în Spania și să treci granița pe jos, pentru că se aglomerează foarte tare. Unii spun chiar că se formează cozi lungi intenționat în unele zile, pe baza unor conspirații menite să împiedice contrabanda (aici multe produse sunt scutite de taxe).
Dacă vrei să mergi cu autobuzul, ai mai multe variante, din orașele din sudul Spaniei; mai multe detalii aici.
Condiții:
- Să te cazezi o noapte în Gibraltar – Trebuie neaparat o noapte de cazare in Gibraltar cu dovada de plată, în noaptea de imediat înaintea sau după ceremonie: cel mai ușor de a trimite dovada cazării este să telefonați hotelului la care vă cazați. Ei vor trimite o scrisoare de confirmare Registrului, fac asta frecvent și o trimit direct. Alte posibilități sunt: o scrisoare de la rezidentul la care înnoptați, cu tot cu adresa lui, o factură sau un formular de rezervare;
- Să ai 2 martori majori, vorbitori de engleză;
- Să vorbești engleza;
- Să ai certificat de naștere și pașaport/C.I. Pentru persoanele care au mai fost căsătorite, trebuie încă ceva acte adiționale;
- Să plătești taxa – Costul licenței speciale (pentru non-rezidenți) este de £67.5, £40 pentru ceremonie și înregistrare la Registry Office, certificatul de căsătorie care costă £3.5 per exemplar plus taxa de la notar, (noi am plătit £20, care era maximul – vezi mai jos). Teoretic, taxele trebuie plătite cu minim 10 înainte de cununie, însă nouă ne-au cerut banii abia când am fost să depunem actele. Documentele trebuie depuse cu minim o zi și cu maxim 3 luni înainte de ceremonie, până la ora 10:30 a zilei respective – pentru a aplica pentru Special License.
Quite simple! Așa că am trecut direct la treabă.
Ce mai trebuie să știi:
- Documentele care nu sunt certificate într-o limbă de circulație internațională, trebuie să aibă traduceri legalizate în limba engleză.
- Trebuie să completezi un formular la ei (o declarație pe proprie răspundere) cu minim o zi înainte de ceremonie, care trebuie ștampilată de un notar din Gibraltar, și care costă maxim 20£ – în funcție de cât de departe e notarul. Notarul trebuie să fie pe lista lor de notari acceptați din Gibraltar. Pentru noi, a fost destul de simplu, am întâlnit acolo un domn care era notar chiar acolo la oficiu și ne-a pus ștampila pe loc, economisind timpul și dându-i cele 20 de lire, bineînțeles.
- De multe ori martorii îi poți “agăța” chiar înainte de ceremonie, se practică des să îi alegi dintre oamenii care se duc la serviciu trecând prin fața oficiului sau dintre cei care vin să își depună actele. Noi pornisem cu același gând, însă până la urmă nu a fost necesar, pentru că avem o prietenă, care are o verișoară, care are un prieten, care are o prietenă…
- Ceremonia constă într-un jurământ în engleză veche, pe care soții trebuie să îl repete conștiincios (chiar dacă nu înțelegi ceva pe alocuri, e ok). Intim, scurt și plăcut, cu un pic de umor englezesc pe ici, pe colo, exact ce trebuie.
- Ceremonia poate avea loc în mai multe locuri, însă pentru toate există taxe suplimentare – de închiriere a locului și de deplasare a oficialilor.
- Pentru toate statele în afară de UK, Statele Unite și Gibraltar, ai nevoie și de certificat de căsătorie cu apostilă, eliberat tot de ei, la prețul de £15 certificat și cu apostila, cateva lire in plus.
- Documentele vin prin poștă, la tine acasă sau unde îți dorești, în aproximativ 2-3 săptămâni.
Conversațiile cu Civil Status and Registration Office-HM Government of Gibraltar au început cam cu o lună înainte. Dialogul la telefon a a fost un pic anevoios, nu poți afla mare lucru, însă prin e-mail ne-am înțeles mult mai bine. După o mică discuție cu [email protected].
Pe data de 9, când am ajuns din nou în Gibraltar, am realizat că nu am buchet și că toate magazinele din Gibraltar se închid la ora 4. Așa că am fugit cu toții înapoi în Spania, după flori și manichiură.
Am descoperit cu această ocazie că în Gibraltar lucrează foarte mulți români, care au venit pe principiul “păi, am avut un verișor care s-a stabilit aici și m-a chemat și pe mine”. Ceea ce nu e deloc o idee proastă, deoarece salariul minim pe economie este de vreo 2 ori mai mare decât în Spania, unde aceștia locuiesc.
Unde să te cazezi:
- Noi am ajuns cu o seară înainte și ne-am cazat la The Rock Hotel, unde am fost super mulțumiți de servicii și am găsit la parter chiar salonul unei doamne care ne-a aranjat părul dimineața, înainte de cununie. În cameră am găsit vin spumant din partea casei și nu a fost necesar să mai cerem noi dovada plății pentru oficiu, cei de la hotel le-au trimis o scrisoare de confirmare. Hotelul se laudă cu un istoric bogat de personalități care i-au trecut pragul, inclusiv cu John Lennon și Yoko Ono, care s-au cazat la The Rock atunci când s-au căsătorit în Gibraltar.
Unde să mănânci:
- Sunt multe restaurante drăguțe în zonă, însă cum noi am fost pe fugă, am experimentat unul singur în seara dinaintea cununiei, unde ne-am întors și a doua zi înainte să ne întoarcem în Spania: Bruno’s. Am fost super mulțumită că am avut o grămadă de opțiuni pentru puiul C. și că am mâncat în sfârșit un burger bun (după mai multe încercări eșuate în Spania). Unde mai pui că ospătărițele erau românce și au fost chiar foarte drăguțe cu noi, ascultându-mi toate rugămințele pentru meniul puiului, iar porțiile au fost uriașe, raport calitate-preț foarte bun.
Ce poți vedea/face pe acolo:
- Telecabina: te poți plimba cu telecabina până pe stânca Gibraltarului, singurul loc din Europa în care găsești maimuțe sălbatice, sute de macaci.
- Upper Rock Nature Reserve:
Aici am găsit maimuțele care voiau să îmi fure buchetul și să ne desfacă rucsacii. Atenție, nu le hrăniți, riscați o amendă mare și chiar agresiuni din partea macacilor. Maimuțele sunt foaaarte atrase de bidoane, pungi și tot felul de chestii foșnitoare, ba chiar e recomandat chiar să nu vă desfaceți rucsacii în preajma lor, fiindcă ele corelează asta cu faptul că vor primi mâncare (sunt mulți turiști care, din păcate nu au respectat indicațiile).
- Punct de belvedere de pe “piatrA”: odată ajuns sus, poți admira Mediterana în toată splendoarea ei, din toate unghiurile. În zilele senine, de aici, vezi în zare Marocul. Poți bea o cafea/bere sau ce îți face plăcere la Mons Calpe Suite.
- Main Street: dacă îți este dor de Regatul Unit, poți face o plimbare pe străduțele pietruite din centrul Gibraltarului. Vei găsi clasicele cabine telefonice roșii, multe bărulețe în stil londonez și foarte multe magazine și duty free-uri.
- Grădina Botanică Alameda: unul dintre locurile în care se poate ține ceremonia, grădina botanică este foarte bine întreținută, verde și are chiar o mini grădină zoologică.
Ei, și ai ajuns acasă. Cum înregistrezi căsătoria în România
Asta a fost un pic anevoios, din cauza cunoștințelor limitate ale celor de la Starea Civilă Sector 4, care ne puneau să umblăm după o ștampilă diferită, pentru că “așa am primit noi o dată de la cineva care a născut în Gibraltar.”. Așa că am luat legătura cu oficialitățile din UK, care ne-au confirmat că ștampila pe care o aveam era suficientă pentru a autoriza eliberarea unui certificat de căsătorie în țara de origine, conform Convenției de la Haga. Cei de la Starea Civilă au trimis dosarul mai departe, care, bineînțeles, a fost soluționat fără probleme. De ce aveți nevoie pentru dosar la Starea Civilă din București, sector 4, găsiți aici. Noi am trecut și pe la notar înainte, pentru a scrie o declarație cu ajutorul căreia să îmi schimb numele.
*Veți găsi pe net tot felul de companii care susțin că pot să facă treaba în locul vostru. Din punctul meu de vedere, cât timp nu faceți acolo și petrecerea de nuntă, costurile nu se justifică, iar dacă aveți nevoie de un sfat în plus, puteți să mă contactați cu încredere.
Mai multe detalii găsiți aici.
Tot ce vă doresc e să aveți ceremonia pe care ați visat-o!
Ce descrieri frumoase faci ! O viata frumoasa , impreuna sa aveti! ?
Mulțumesc mult de aprecieri! Și o viață frumoasă, de asemenea, oricine ai fi (comentariul îmi apare cu anonim :D)
Trebuie să completezi un formular la ei (o declarație pe proprie răspundere) cu minim o zi înainte de ceremonie, care trebuie ștampilată de un notar din Gibraltar, și care costă maxim 20£ – în funcție de cât de departe e notarul. Notarul trebuie să fie pe lista lor de notari acceptați din Gibraltar. Pentru noi, a fost destul de simplu, am întâlnit acolo un domn care era notar chiar acolo la oficiu și ne-a pus ștampila pe loc, economisind timpul și dându-i cele 20 de lire, bineînțeles.
Buna ziua!
Referitor la paragraful de mai sus, nu am gasit pe pagina oficiala documentul la care faceti referire. Am gasit doar acel Affidavid appendix A,B si C care trebuiesc completate. Imi puteti oferi cateva detalii va rog?
Bună!
Acea declarație am primit-o direct la biroul lor și am ștampilat-o la notar imediat după ce am completat-o.