Am plecat într-o duminică un pic înainte de prânz, nu pentru că așa am fi plănuit, ci pentru că încă nu apucaserăm să petrecem un weekend liniștit acasă după excursia lungă din vară. Ne tot învârteam între ideea de a sta și cea de a mai prinde puțină toamnă caldă la munte. Când am văzut că de marți vine un val de ploi serioase și că mai sunt doar câteva zile cu 20+ grade în prognoză, ne-am hotărât repede.
Am făcut bagajele pe fugă am adunat copii dornici de joacă și ne-am urcat în mașină și plecat fără o destinație finală clară. Am ales un traseu și ne-am spus că vedem pe drum unde ajungem.
Fiind aglomerat pe ambele sensuri, am decis să o luăm spre județul Argeș și să vedem dacă ajungem până la Culoarul Rucăr–Bran.
Cuprins
Oprire în Câmpulung Muscel
Prima oprire a fost la prânz. Am intrat în oraș fără mari așteptări și am ales Restaurant Select, cam singurul loc care părea cât de cât de încredere la prima vedere.
Surpriza a venit la etaj, unde terasa are un decor grecesc asumat: alb, albastru, muzică potrivită, un perete care te duce direct cu gândul la o insulă. Serviciile au fost foarte ok, mâncarea decentă, chiar peste ce ne așteptam pentru un oraș mic. Pentru o familie în tranzit este o alegere potrivită, fără să fie un motiv în sine de ocol.
Ca accesibilitate, e simplu de ajuns, ușor de parcat în zonă, iar pentru copii terasa oferă suficient spațiu cât să nu simți că stai încordat la fiecare mișcare.
Peștera Dâmbovicioara și Cheile
Am vizitat Peștera Dâmbovicioara, cunoscută în zonă. Nu este impresionantă prin formațiuni, mai ales dacă ați văzut peșteri mari din Apuseni sau din zona Mehedinți. Însă pentru copii a fost suficient de interesantă.
Jocurile de lumini, faptul că se merge relativ ușor prin ea și că se pot observa clar avenele (deschiderile verticale naturale) au făcut experiența captivantă. Este genul de peșteră bună pentru o primă experiență speologică, pentru copii de 5–6 ani în sus, fără porțiuni tehnice sau solicitante.
Accesul este facil, parcarea se face aproape de intrare, traseul nu este lung și nu necesită echipament special. Cu un hanorac la voi este suficient, temperatura fiind mai scăzută în interior.
Drumul prin Cheile Dâmbovicioarei merită în sine. Pereți înalți, care ajung la 200 m, serpentine strânse și o senzație de culoar natural spectaculos. Ca experiență vizuală pentru copii, este un drum care îi ține atenți, mai ales dacă povestiți despre cum s-au format cheile.
Zona are însă un minus evident: tipologia de turism care lasă urme vizibile, inclusiv gunoaie în pârâu. Nu este genul de atmosferă cu care rezonăm, iar asta se simte.
Pe marginea drumului sunt săteni care vând cașcaval, dulcețuri, șerbet și fructe. Dacă vreți o oprire autentică, merită măcar o scurtă discuție.
Spre Moieciu de Sus
După ce am plecat din Câmpulung, ne-am hotărât că vom înnopta în zona culoarului Rucăr–Bran, în satul nostru preferat din zonă: Moieciu de Sus. Am ajuns de multe ori aici și de fiecare dată ne place la fel de mult, deși nu apucasem niciodată să scriem despre el la timp.
Satul are încă aerul acela de loc așezat, cu priveliști largi, case răsfirate și mult spațiu între ele. Pentru familii cu copii este un loc potrivit pentru plimbări fără presiune, fără trafic intens, cu multe zone de explorat.
Unde am mâncat
- Vlahia Inn ne-a dat pe spate prin decor. Totul este lucrat în detaliu, cu o estetică foarte bine gândită. Meniul este variat, însă multe dintre produsele comandate au fost foarte sărate pentru gustul nostru. Copiii au găsit opțiuni potrivite, dar nu este un loc unde ne-am întoarce strict pentru mâncare.
- La Casa Victoria, unde am dormit și am luat micul dejun, experiența a fost mult mai echilibrată. Preparate delicioase, făcute cu grijă, căldură în calorifer (neobișnuiți încă cu ideea), multă liniște, o trambulină și o căsuță pentru copii. Priveliștea este largă și calmă, iar diminețile aici sunt un motiv suficient să revii.
Pentru familii care caută liniște, acces ușor și spațiu pentru copii, Casa Victoria a fost o alegere foarte potrivită.
Moieciu de Jos
A doua noapte am ales Moieciu de Jos. Satul nu are același farmec, s-a extins mult și este mai aglomerat, însă poziționarea este practică dacă vreți să vizitați Peștera și Măgura sau să mâncați la DOR.
Ciocanu, Șirnea și tranșeele
Am trecut prin Ciocanu, unde se pot vedea tranșee din Primul Război Mondial. Noi nu le-am găsit, deși am mers până la ultimul indicator vizibil, dar nu am insistat pentru că nu era o prioritate în acea zi.
Ne doream mai mult să ajungem în Șirnea și să pornim pe un traseu ușor. Pentru familii, zona are mai multe variante de plimbări de o oră–două, pe drumuri de pământ sau poteci line, fără diferențe mari de nivel. Dacă ajungeți mai devreme în zi, merită să planificați un traseu mai clar.
Peștera și Măgura – partea care ne-a plăcut cel mai mult
Peștera este un sat superb, care te cucerește de la prima vedere. Se ajunge rapid din Moieciu de Jos, iar drumul este accesibil cu orice mașină.
Casele sunt răsfirate pe dealuri, multe efectiv aruncate undeva între pajiști, fără garduri agresive sau construcții masive. Mult spațiu, multe animale, mult aer. Pentru copii este un teren perfect de explorare, cu condiția să păstrați limitele de siguranță de bun-simț.
Ne-au ieșit în cale doi câini prietenoși care au venit cu noi pe tot parcursul plimbării, iar asta a fost deja o aventură în sine pentru cei mici.
Zona Peștera–Măgura este foarte potrivită pentru:
- plimbări ușoare de 1–3 ore,
- picnicuri,
- fotografie,
- introducere în mersul pe deal pentru copii,
- discuții despre viața rurală.
Pentru o combinație între accesibilitate și autentic, aici aș reveni fără ezitare.
Herghelia Haiducilor
Am fost la Herghelia Haiducilor și am plecat cu aceeași senzație pe care o avem de multe ori când încercăm echitație în provincie: lipsă de structură și implicare.
Plimbarea a fost limitată la manej, fără echipamente potrivite pentru copii, fără atenție la igienă, cu o atmosferă destul de distantă. Pentru noi nu a fost o experiență pe care să o recomandăm.
Din experiențele anterioare, cele mai bine organizate activități de echitație pentru copii le-am avut în Grecia, unde totul era adaptat vârstei, sigur și bine coordonat. În România, pentru cursuri sau plimbări, preferăm centrele din jurul Bucureștiului.
Ce mai puteți face în zonă cu copiii
- vizită la Castelul Bran și Muzeul Etnologic în aer liber;
- opriri în satele Dragoslavele sau pe drumurile secundare pentru plimbări scurte;
- trasee ușoare între Peștera și Măgura;
- opriri pentru produse locale;
- explorarea drumurilor panoramice fără un obiectiv fix.
Zona este accesibilă din București în aproximativ 3–4 ore, în funcție de trafic. Pentru un weekend scurt este potrivită, mai ales primăvara și toamna, când temperaturile sunt blânde și nu este aglomerația specifică sezonului de vârf.
Pentru noi, weekendul acesta a fost exact ce aveam nevoie: o plecare fără presiune, cu locuri frumoase, cu lucruri care ne-au plăcut și cu altele care ne-au reamintit că nu toate experiențele trebuie repetate.
Dacă ar fi să aleg din nou, aș reveni pentru Peștera și Măgura și pentru liniștea din Moieciu de Sus. Restul rămâne parte dintr-o escapadă spontană de final de sezon cald, cu bagaj grăbit și dorința de a mai prinde câteva zile bune înainte de ploi.
0 Comentarii