Când am pornit căutările, eram destul de sceptică. Nu credeam că voi găsi piese de teatru special pentru copii atât de mici precum puiul C. care face curând 2 ani, însă speram măcar că voi găsi o piesă recomandată peste 3 ani și că ne vom putea adapta. Însă, am găsit chiar mai multe decât mă așteptam. Așa că, ieri, am fost prima oară la o piesă de teatru pentru copii sub 3 ani. De când sunt în concediu de creștere a copilului, bineînțeles că nu ratez nici o ieșire în lume fără a o trata cu maxim de importanță, însă supriză! După ce ne-am ferchezuit bine și am gonit prin trafic ca să ajungem la timp, am descoperit că atmosfera este super relaxată acolo, copiii umblă desculții, iar adulții poartă cipici medicinali – vreau să spun acoperitori pentru încălțăminte din polietilenă. Piesa se joacă la nivelul copiilor, aceștia putând să stea direct pe jos, pe pernuțe.

În timp ce îmi imaginam că sunt la Polul Nord ca să suport căldura din sală (fiind însărcinată, îmi era și mai greu), nici nu știam ce să urmăresc mai atent. Piesa, jocul de lumini, copiii și oamenii din sală, expresiile puiului C. Erau acolo tot felul de copii. Care își doreau să plece, care râdeau în hohote și ne făceau și pe noi să râdem, care plângeau (așa că ieșeau din sală să se liniștească), care puneau întrebări simpatice (“mami, dar aici nu ne dau jucării?”), care aproape că nu respirau de uimire. Puiul C. a fost absorbit cu totul de ceea ce se întâmpla pe scenă, încă din primul moment și până la aplauze, fascinat de lumini, de muzică, de jocul dintre personaje, așa că declar experimentul un succes.

Piesa la care am fost se numește Pernuța somnoroasă și a durat 30 de minute, aș spune durata perfectă pentru această categorie de vârstă. „Pernuța somnoroasă este o coproducție Wide Eyes și al doilea spectacol inclus în proiectul european „Small Size, Performing Arts for Early Years”, finanțat prin Programul Europa Creativă (2014-2020).”  Cum încă nu am termen de comparație al pieselor de teatru pentru copii, nu pot face o recenzie realistă, însă timpul a trecut zburând și copilul nu s-a mișcat din brațe, urmărind în permanență piesa, așa că, spun eu, jocul și-a atins scopul. Piesa s-a jucat la Teatrul Ion Creangă, Sala mică (Str. Biserica Amzei nr 21-23) și, cu siguranță, vom reveni curând. Biletele le-am luat direct de la ei de pe site, adică acesta. Acestea au trebuit printate și arătate la intrare. Despre alte locuri unde se țin piese pentru copiii mai mici de 3 ani, voi scrie curând aici.

Aștept cu nerăbdare următoarea piesă. Voi ce locuri cunoașteți unde se joacă piese de teatru pentru copii mici? Când ați fost prima oară cu copiii la teatru? Care este piesa lor preferată?