După ce ești de ceva vreme plecat într-o călătorie, parcă începe să-ți lipsească. Culoarul strâmt, pe care te împiedici de jucării, raftul în care nu mai încap cărțile, castroanele albastre în care pui dimineața terciul de ovăz, chiuveta din baia mică, lângă care stă mereu un săpun aromat și jucăuș, ce alunecă printre degetele mici ale copiilor. Știți voi, oricât de bine ar fi pe drum, nicăieri nu-i ca acasă. Mai ales atunci când o faci frumoasă și primitoare și o decorezi așa cum îți place ție.
Acasă este spațiul pe care îl umpli cu bucurie, cu amintiri frumoase, cu zgomote, cu liniște, cu plăcinte și cu ceva ce e numai al tău. Nouă ne place la nebunie să ne mobilăm casa. Și de multe ori facem asta în imaginația noastră, din nou, din nou și încă o dată. De data asta, cei de la Favi m-au provocat să îmi imaginez camera perfectă pentru copiii mei. Favi este un nou motor de căutare pentru mobilă și decorațiuni. Așa că m-am lăsat pradă jocului și îmi place mult ce a ieșit în imaginația mea.
Acum, ca să vă fac să înțelegeți cum arată exact camera din visul meu, putem încerca așa. Închide ochii și imaginează-ți o mică oază. Un spațiu întins, cu culori blânde, parchet cald și ferestre largi, cât să se vadă o lume în ele. Lângă fereastră, să stea o girafă de pază, căci ne plac tare girafele.
Mobilă joasă, așezată cuminte lângă perete și un covor moale în care ți se scufundă tălpile de parcă ai fi pe nisip.
Departe de ferestre, este un pat. Simplu, jos, alb, cu alură de cort indian, mi-a luat ochii din prima clipă.
Pe pat, aș mai vrea o lenjerie cu avioane, de bumbac gros, ca să visăm departe în fiecare noapte.
Într-un colț, o măsuță. O măsuță care parcă a ieșit dintr-o poveste, în timp ce citeam și s-a așezat lângă noi.
Are și scaune, desigur, din aceeași poveste au ieșit și ele, pe rând.
Ca să fac o paranteză, vreau să vă mărturisesc ceva. Când eram mică, îmi plăcea să mă ascund pe o măsuță de pe hol, unde aveam și o mică perdea. Când trăgeam perdeaua, mă separam instant de restul casei. De restul lumii. Parcă acolo se întâmplau toate poveștile, în lumea aia mică pe care o inventam în jurul meu fără rușine și teamă. Mi-ar plăcea să pot să rup o bucățica din magia aia și să le-o dau copiilor mei. Măsuță cu perdea pe hol nu mai pot pune, însă mi-ar plăcea ca puii să aibă un loc intim al lor, să se joace înăuntru și timpul să stea în loc pentru ei. Așa că la fereastră am pus un cort. Un cort indian, în care m-aș ascunde un pic, cu două tobițe și cu copiii mei și aș râde și aș cânta cu ei, cu toții ca niște indieni fericiți.
Și tot lângă geam, v-am așezat și un birou. Un birou alb și înclinat, pe care să vă puteți desena fericirile, copiilor!
Hainele mici, mici, bine împachetate, vor sta în dulapul de pe care păzește cea de-a doua girafă a camerei. Așa, girafa de la fereastră nu va fi tristă.
Pentru cărți, aș pune etajere, mai multe, să încapă, că ne place foarte tare să citim. Aș așeza și câteva rafturi pentru jucării, ca să le ordonăm pe toate și să ne privească de acolo atunci când nu ne jucăm cu ele.
Bineînțeles, că tot navigând, am ajuns și la secțiunea mea preferată. Cel mai ușor îmi e să fiu din nou copil atunci când aprind o veioză veselă, cu lumină timidă, ca de seară. În centrul tavanului să stea dârz un elicopter, în jurul becului, să ne facă lumina mai frumoasă.
Apoi, pe birou, o veioză care îmi amintește de "Expresul Polar",
iar pe jos, lângă pat, o veioză care îmi amintește de "Omida mâncăcioasă".
Pe perete să stea o hartă de plută, să nu uităm ce mare e lumea și să ne invite afară la joacă.
Și să visăm că suntem pe plajă, sau într-o poiană, sau la cort într-o pădure, sau poate într-un sat pe malul apei, și apoi să ne amintim că toate astea sunt posibile chiar la noi acasă. Și tu mai ai încă ochii închiși?
*Articol sponsorizat de favi.ro