Bruneck (Brunico) a fost baza noastră pentru trei nopți în Tirolul de Sud. În acest ghid povestesc despre ce poți face în zonă, unde am stat, cum este Klausberg, ce trasee frumoase am descoperit (mai ales cu bicicleta de data asta) și ce merită să încerci din bucătăria locală.
La final de iunie am pornit din nou în tradiționalul nostru road trip de vară! Abia așteptam să miroasă a vacanță și să pornim în explorări, fără să știm prea bine pe unde mai ajungem de data asta :D.
Acesta este al zecelea nostru road trip prin Europa și, ca de fiecare dată, am plecat cu mașina din București, cu cei trei copii, care au acum 4, 7 și 10 ani (aniversările ne-au prins pe drum). La pachet au venit cinci biciclete, un scaun de bicicletă (pentru traseele lungi cu Leila), lada de pe mașină și atât de multe bagaje încât fiecare oprire pare uneori o mică operațiune logistică. Singurul lucru care ne-a lipsit anul acesta a fost cortul, rămas, din păcate, acasă. O fi semn că trebuie să schimbăm mașina? :D
Plecarea a fost ceva mai anevoioasă decât în alți ani, dar ne-am reunit, în cele din urmă, la Budapesta. De acolo am început coborârea spre sud-vestul Europei, cu două dorințe foarte clare: să găsim apă caldăăă și să ne bucurăm de trasee frumoase, atât pe jos, cât și cu bicicleta. După vara trecută petrecută în Danemarca, unde intrarea în mare venea cu negocieri lungi cu noi înșine, a urmat o toamnă târzie în Thassos, cu o apă aproape la fel de răcoritoare. Nici în Vietnam și Sri Lanka nu am recuperat prea mult, pentru că acolo ne-am întâlnit doar tangențial cu marea și oceanul, având cu totul alte aventuri în centrul călătoriei. Deci vă imaginați ce dor zdravăn de apă sărată caldă purtam în inimi :)!
Înainte de a ajunge la mare, am ales însă să profităm din plin de biciclete și de vremea răcoroasă din zona de munte. Am oprit câteva zile în Slovenia (mai multe despre asta voi scrie într-un articol separat), după care ne-am dorit să revenim în Dolomiți, în special ca să sărbătorim ziua lui Călin. Mai fuseserăm aici cu aproape patru ani înainte și explorasem puțin zona Bruneck, dar acum ne-am întors cu copii mai mari, cu bicicletele după noi și cu un alt ritm de călătorie, pregătiți să aprofundăm o zonă care ne plăcuse foarte mult încă de la prima vizită.

Despre prima noastră călătorie în Dolomiți am scris deja în două articole separate, un ghid complet dedicat călătoriilor în Dolomiți cu copiii, unde am adunat traseele, cazările și locurile descoperite atunci dar și un ghid general despre Dolomiți.
Aceeași regiune, o călătorie complet diferită
La prima vizită am încercat să vedem cât mai multe dintre locurile care fac Dolomiții celebri. Am ajuns la Lago di Braies și Lago di Dobbiaco, am descoperit trasee tematice precum Pana Raida, Mondo Bimbi și Olperl și am urmărit crestele munților apărând și dispărând după curbele drumurilor alpine. Am zărit Tre Cime di Lavaredo în lumina apusului și am ajuns în Santa Maddalena, cu silueta grupului Odle ridicându-se deasupra pășunilor și a bisericuței.
Călătoria aceasta a avut un ritm mult mai așezat, în care ne-am propus să vedem cum arată câteva zile obișnuite petrecute în jurul orașului Bruneck. Am mers cu bicicletele de-a lungul râului, am explorat traseul LandArt, am petrecut o zi întreagă la Klausberg și am avut timp să ne bucurăm și de hotel, piscină și fermă.
Prima întâlnire ne-a arătat diversitatea Dolomiților și locurile pentru care regiunea este cunoscută în întreaga lume, iar a doua ne-a convins că merită să alegi Bruneck ca bază și să explorezi împrejurimile în profunzime.
Ce trebuie să știi despre Bruneck

Bruneck, sau Brunico în italiană, este un oraș în care poți combina foarte ușor plimbările, natura și micile pauze de care ai nevoie pe parcursul unei zile. Centrul vechi este compact, în mare parte pietonal, cu fațade colorate, cafenele, magazine locale și străduțe. Deasupra orașului se află Castelul Bruneck, care găzduiește Messner Mountain Museum Ripa, iar plimbarea până acolo adaugă suficientă aventură unei vizite prin centru fără să transforme ziua într-un traseu solicitant.
Ce ne-a plăcut foarte mult la oraș este apropierea de Kronplatz. În mai puțin de o zi poți trece de la o cafea în centrul medieval la trasee panoramice la peste 2.000 de metri altitudine, zone de joacă, instalații interactive, trasee cu bile din lemn și activități inspirate din legendele Dolomiților. Pe munte se află și două muzee spectaculoase, MMM Corones și LUMEN. În jurul orașului există și piste de bicicletă, piscine, parcuri de aventură și trasee ușoare, ceea ce face ca zilele să poată fi construite fără deplasări lungi.

Bruneck funcționează foarte bine și ca bază pentru explorarea întregii zone Val Pusteria. Multe cazări, inclusiv hotelul la care am stat noi, oferă Kronplatz Guest Pass. Acesta permite folosirea gratuită a transportului public din Tirolul de Sud și oferă acces sau reduceri la anumite activități. Un detaliu foarte util este posibilitatea de a combina bicicleta cu trenul, astfel încât poți parcurge trasee într-un singur sens și te poți întoarce fără să refaci tot drumul. În același timp, seara revii într-un oraș animat, cu restaurante, terase și toate serviciile necesare, fără să ai senzația unei stațiuni turistice aglomerate.
Unde am stat în Bruneck: Hotel Langgenhof
În Bruneck am fost oaspeții Hotelului Langgenhof, în cadrul unei colaborări care s-a potrivit perfect cu felul în care ne place nouă să descoperim un loc. Hotelul se află foarte aproape de centrul orașului, dar păstrează atmosfera caldă și liniștită a unei case de munte, fiind dezvoltat în jurul vechii ferme „Langge”, de la care își păstrează și numele.

Ne-a plăcut la nebunie atmosfera hotelului, combinația dintre confortul modern și căldura unei case de munte, precum și felul în care lemnul este prezent peste tot, fără ca spațiile să pară întunecate sau greoaie.

Camerele sunt foarte spațioase, lucru pe care ajungi să-l apreciezi cu adevărat atunci când călătorești cu trei copii și cu jumătate de casă după tine, iar serviciile au fost impecabile de la început până la final.

Ne-au plăcut foarte mult și detaliile mici, dar atent gândite, cum ar fi halatele pregătite pentru toată lumea, inclusiv pentru copii. Poate părea un lucru minor, dar cei mici nu mai puteau de încântare să aibă propriile halate pentru piscină - un gest simplu, dar care îi face să simtă că cineva s-a gândit cu adevărat și la ei, nu doar la adulți.

Piscina încălzită, care continuă din interior spre exterior, a devenit rapid unul dintre locurile noastre preferate, unde am petrecut ore întregi.

La ultimul etaj există și o zonă superbă de spa, nou-nouță, cu saune și spații de relaxare de pe acoperiș, unde accesul este permis doar adulților.

Și sala de sport păstrează aceeași estetică a hotelului, cu mult lemn și un aer cald, care o face să pară mai degrabă parte dintr-un refugiu montan decât o încăpere tehnică.

Iar un detaliu aparent banal, dar pe care noi l-am apreciat enorm, a fost parcarea subterană cu înălțime generoasă: am putut intra fără emoții cu lada montată pe mașină. Doar cine a ajuns vreodată în fața unei parcări și a început să calculeze din ochi dacă încape sau nu mă poate înțelege :D.

Experiența care ne-a rămas cel mai puternic în minte a fost vizita la ferma de plante aromatice a hotelului, aflată la aproximativ zece minute distanță. Aici sunt cultivate peste 150 de plante aromatice și condimente, iar o parte dintre legumele, salatele și ierburile folosite în restaurant provin direct de la fermă, de care se ocupă personal chiar familia care deține hotelul.

Am mers printre straturi, am mirosit și am gustat plante despre care nici nu știam că există. Cea mai mare surpriză au fost oyster leaves, frunze al căror gust amintește dubios de puternic de cel al stridiilor.
Am putut gusta direct plantele și am înțeles mai bine legătura dintre hotel, fermă și preparatele servite la restaurant.

La micul dejun, copiii s-au îndrăgostit de stațiile DIY, unde ne puteam prepara singuri fresh-ul de portocale sau ne puteam fierbe ouăle exact cât ne doream. Pentru ei, micul dejun s-a transformat astfel într-o activitate în sine.

Ce poți face în Bruneck și în împrejurimi cu copiii
Una dintre zilele noastre preferate a fost cea petrecută la Klausberg, în Valle Aurina. Am urcat cu telegondola K-Express până la stația aflată la aproximativ 1.600 de metri altitudine, iar sus am găsit mult mai mult decât un simplu loc de joacă pe munte.

Întreaga zonă este gândită ca un parc de aventură răspândit printre pajiști, cu activități între care copiii se pot deplasa în voie și cu munții minunați permanent în fundal. Chiar și fără un traseu de drumeție propriu-zis, merită să aloci aproape o zi întreagă: distanțele dintre atracții sunt mici, dar sunt atât de multe locuri în care copiii vor dori să se oprească, încât timpul trece foarte repede.

Zona de joacă cu apă a fost una dintre cele mai apreciate: un întreg circuit cu pârâiașe, pompe, canale, podețe, fântâni, zone cu nisip și noroi, tobogane și elemente prin care copiii pot devia și transporta apa.

În apropiere există și un traseu de echilibru, cu obstacole joase, elemente de cățărare și provocări de coordonare, precum și un perete de bouldering conceput astfel încât copiii să poată încerca primii pași de escaladă fără echipament special: prizele sunt mari, înălțimea este redusă, iar dificultatea variază, astfel încât găsești trasee cu niveluri diferite de dificultate.

În vara lui 2026 s-a adăugat și JumpPark Klausberg, o zonă cu 20 de trambuline de dimensiuni diferite: unele mici, potrivite pentru sărituri simple, altele suficient de mari pentru copiii care vor să încerce mișcări mai spectaculoase.

Împreună cu traseul de aventură, obstacolele de echilibru, pereții de cățărat și toate instalațiile de joacă, trambulinele fac ca locul să funcționeze foarte bine și atunci când copiii au vârste și niveluri de curaj diferite.
Punctul culminant și cel pentru care am ales să venim pe acest versant a fost însă Klausberg-Flitzer, Alpine Coasterul cu un traseu de 1.800 de metri. Săniuțele coboară printre curbe, valuri și întoarceri de 360 de grade și pot ajunge până la 40 km/h, dar fiecare își controlează singur viteza cu ajutorul manetelor.

Asta îl face suficient de intens pentru copiii pasionați de adrenalină, fără ca adulții sau cei mai prudenți să fie obligați să coboare la viteză maximă. Peisajul contribuie mult la experiență: traseul este construit direct pe versant, iar printre curbe se deschid perspective largi asupra văii și a munților din jur.
LandArt, o plimbare prin pădure transformată într-o vânătoare de comori
În apropiere de Bruneck am descoperit LandArt Trail, un traseu tematic care pornește din zona sportivă a localității Pfalzen, sau Falzes în italiană. Drumul înaintează lin prin pădure, iar de-a lungul său apar lucrări realizate din materialele găsite în natură: crengi, lemn, pietre, mușchi și conuri de brad. Unele sunt mari și imposibil de ratat, altele sunt ascunse printre copaci și trebuie observate cu atenție; în loc să întrebe cât mai avem până la final, copiii alergau înainte să descopere următoarea lucrare și să ghicească ce ar putea fi.

Operele sunt lăsate intenționat în natură, expuse ploii, zăpezii și trecerii anotimpurilor, astfel încât traseul nu arată niciodată exact la fel. Oficial, circuitul are aproximativ 4,7 kilometri, diferența de nivel este foarte mică, iar parcurgerea sa durează în jur de o oră, fără a socoti opririle. Cea mai mare parte trece prin pădure, ceea ce îl face o alegere foarte bună și într-o zi călduroasă, iar traseul poate fi parcurs inclusiv cu un cărucior potrivit pentru teren neasfaltat. Una din cele mai mari atracții de pe acest traseu a fost multitudinea de fructe de pădure pe care le-am găsit pe drum: afine de pădure, zmeură, fragi, mure, de unde am desprins cu mare greutate copiii.

Lângă intrarea pe traseu am găsit un loc de joacă foarte bun, mese de picnic și terenuri de sport. Există și o parcare mare, gratuită, în zona sportivă, iar de la stațiile de autobuz din apropiere se ajunge la începutul traseului în aproximativ cinci-zece minute.

Pe jos sau cu bicicleta, de-a lungul râului Rienz
Un alt avantaj al zonei a fost că, la doar câteva minute de hotel, aveam variante perfecte pentru mișcare. De-a lungul râului Rienz există o promenadă și o pistă folosită atât pentru biciclete, cât și pentru alergare sau plimbări. Traseul este în mare parte plat, trece printre spații verzi și leagă Bruneck de localitățile învecinate, astfel încât îl poți folosi pentru o ieșire scurtă seara sau pentru o tură mai lungă, fără trafic și fără diferențe mari de nivel.

Porțiunea dintre Stegen și St. Lorenzen are aproximativ 5,8 kilometri dus-întors și urmează aproape permanent râul, în principal pe un drum de pietriș, cu doar 21 de metri diferență de nivel. Există și o variantă ușoară de aproximativ 3,7 kilometri între centrul orașului Bruneck și St. Lorenzen, cu bănci pe parcurs și un loc de joacă în zona sportivă de la destinație.

O bucătărie aflată între Italia și lumea alpină
Și mâncarea spune foarte bine povestea acestei regiuni. În Bruneck și în restul Tirolului de Sud, influențele italiene se amestecă permanent cu cele austriece și tiroleze. În meniuri găsești paste, ravioli și gnocchi, dar și canederli, gulaș, speck, polenta, șnițele, vânat și deserturi alpine. Este o combinație foarte diferită de imaginea clasică a unei vacanțe în Italia, iar preparatele sunt, de cele mai multe ori, consistente și potrivite după o zi petrecută pe munte, la piscină și pe bicicletă.
Unul dintre felurile pe care merită să le cauți este Schlutzkrapfen, o specialitate locală asemănătoare unor ravioli în formă de semilună, umplute de obicei cu spanac și ricotta și servite cu unt topit, parmezan și arpagic. Apar frecvent și canederlii, găluște mari din pâine, servite în supă sau alături de carne, precum și Spätzle, paste mici și moi întâlnite în multe bucătării alpine. Pentru ceva dulce, ștrudelul cu mere și Kaiserschmarrn, o clătită pufoasă ruptă în bucăți și servită cu compot, sunt aproape imposibil de evitat.
La prima noastră călătorie prin Dolomiți am descoperit și cât de des apare vânatul în meniurile din zonă. Am întâlnit gulaș de căprioară, paste cu ragù de cerb și preparate servite cu ciuperci, polenta sau sosuri cu fructe de pădure. Chiar și atunci când alegi paste, preparatele sunt adesea legate de anotimp și de ingredientele locale, precum gălbiorii, brânzeturile, ierburile aromatice sau untul produs în zonă.
Fermele, o parte firească a călătoriei
Fermele au fost prezente în ambele noastre călătorii prin această parte a Dolomiților, dar în moduri foarte diferite. Prima dată am stat câteva nopți la o fermă din Perca, unde diminețile începeau cu ouă proaspete și cu vizite la animale. Era genul de experiență simplă, dar foarte memorabilă, în care copiii puteau vedea direct de unde vine o parte din mâncarea pe care o găseau apoi pe masă.
De data aceasta, am descoperit o altă latură a agriculturii locale prin ferma de plante aromatice a Hotelului Langgenhof. În loc să mergem să vedem animale, am intrat printre straturi cu plante, legume și condimente folosite ulterior în bucătăria hotelului, despre care am povestit mai sus.

În Tirolul de Sud, fermele fac parte din viața regiunii și apar în multe forme: pensiuni agroturistice, mici producători, piețe, ferme cu animale, grădini de plante aromatice și restaurante care își construiesc meniurile în jurul ingredientelor locale. Chiar și fără să alegi o cazare la fermă, merită să cauți o astfel de experiență sau să intri într-un magazin al producătorilor locali pentru brânzeturi, speck, pâine, gemuri și siropuri.
Informații practice pentru o vacanță în Bruneck
Câte zile merită să stai în Bruneck?
Noi am stat trei nopți și am reușit să petrecem o zi aproape întreagă la Klausberg, să explorăm traseul LandArt, să ieșim cu bicicletele de-a lungul râului și să ne bucurăm și de hotel, piscină și ferma de plante aromatice. Pentru o primă vizită, trei-patru nopți mi se par suficiente, mai ales dacă vrei să rămâi în apropierea orașului. Dacă adaugi Kronplatz, muzeele de pe munte, piramidele de pământ din Perca, piscinele și alte trasee din Val Pusteria, poți construi fără probleme un program pentru o săptămână.
Ai nevoie de mașină?
Bruneck este unul dintre locurile din Dolomiți în care poți organiza destul de multe activități și fără mașină. Orașul are două gări, numeroase stații de autobuz și linii Citybus care îl conectează cu localitățile din jur.
În cazul nostru, mașina a fost însă foarte utilă: călătoream cu trei copii, cinci biciclete, un scaun de bicicletă și o cantitate impresionantă de bagaje. Am folosit-o pentru a ajunge la telecabina spre Klausberg și la punctul de pornire al traseului LandArt, dar pentru plimbările prin oraș și ieșirile de-a lungul râului nu am avut nevoie de ea.
Cum funcționează Kronplatz Guest Pass?
Kronplatz Guest Pass este oferit de cazările participante, așa cum a fost și cazul Hotelului Langgenhof, și este valabil pe durata șederii. Cu el poți folosi transportul public din Tirolul de Sud, însă trebuie să îl validezi înaintea fiecărei călătorii cu trenul sau la urcarea în autobuz.
Cardul oferă și acces gratuit sau reduceri la anumite activități, precum și prețuri speciale pentru programul săptămânal și programul Kron Aktiv. Activitățile incluse diferă în funcție de sezon, iar pentru multe dintre ele este necesară înscrierea în avans, așa că merită să verifici programul imediat după sosire.
Poți combina bicicleta cu trenul?
Da, iar acesta este unul dintre cele mai interesante avantaje ale zonei: poți pedala într-o singură direcție și te poți întoarce cu trenul, fără să fii obligat să refaci întregul traseu.
Transportul bicicletelor nu este inclus în Kronplatz Guest Pass. În vara lui 2026, biletul de o zi pentru bicicletă costa 7,50 euro. Spațiile din tren sunt limitate și nu pot fi rezervate, iar cumpărarea biletului nu garantează că toate bicicletele vor încăpea într-un tren aglomerat.
Majoritatea autobuzelor regionale nu transportă biciclete, iar autobuzele urbane și Citybus-urile nu sunt echipate pentru ele. Pentru noi, cu cinci biciclete la pachet, ar fi fost important să evităm orele aglomerate și să avem întotdeauna un plan de rezervă.
Traseele sunt potrivite pentru cărucior?
LandArt Trail este prezentat oficial drept potrivit pentru cărucioare, dar traseul trece prin pădure și nu este asfaltat. Aș alege un cărucior cu roți mai mari, potrivit pentru teren mai denivelat, nu unul urban cu roți mici.
Și traseul ușor dintre Bruneck și St. Lorenzen, de-a lungul râului Rienz, poate fi parcurs cu căruciorul. Este o variantă bună atunci când vrei să ieși la plimbare fără să transformi fiecare zi într-o drumeție propriu-zisă.
Cât timp să aloci pentru Klausberg?
Noi am alocat o zi întreagă. Poți petrece ore bune doar între zona de joacă pe apă, trambuline, traseul de echilibru, pereții de cățărat și Alpine Coaster.
Dacă vrei să urci și până la Klaussee, trebuie să iei în calcul aproximativ o oră și jumătate de mers de la stația superioară a telegondolei până la lac. În vara lui 2026, K-Express funcționează între 8:30 și 17:00, iar Family Park și Alpine Coasterul între 10:00 și 16:30, însă programul trebuie verificat înaintea vizitei, deoarece poate varia în funcție de sezon și de vreme.

Ce să ai la tine la locul de joacă pe apă?
Hainele de schimb sunt aproape obligatorii. Aș mai lua încălțăminte care se poate uda, un prosop mic și o pungă în care să pui hainele ude. La 1.600 de metri vremea poate fi diferită de cea din vale, chiar și vara, așa că este bine să ai și un hanorac sau o geacă subțire.
Adaugă cremă de protecție solară, apă și câteva gustări, mai ales dacă știi că ai copii pe care va fi greu să îi desprinzi de pompe, canale, nisip și noroi, ca ai noștri :D.
Ce poți face dacă plouă?
În Bruneck există suficiente variante pentru ca o zi cu ploaie să nu fie complet pierdută. Poți vizita Messner Mountain Museum Ripa, aflat în Castelul Bruneck, Muzeul Etnografic din Dietenheim sau poți merge la Cron4, complexul acoperit cu cinci piscine și un tobogan de 75 de metri.
Printre alternativele recomandate oficial pentru vreme rea se mai numără sala de cățărare Heliks, magazinele și cafenelele din centrul vechi. LUMEN și MMM Corones sunt și ele muzee acoperite, dar se află pe Kronplatz, așa că urcarea depinde de funcționarea instalațiilor și de condițiile meteo de pe munte.
Cum este cu parcările?
La traseul LandArt există o parcare mare și gratuită în zona sportivă din Pfalzen, chiar în apropierea punctului de pornire. Parcarea este doar parțial asfaltată, dar este foarte practică, mai ales dacă ai în mașină biciclete, cărucior sau lucrurile necesare pentru picnic.
Pentru Klausberg și parcările din centrul Bruneckului este mai bine să verifici condițiile și tarifele valabile în perioada călătoriei. Nu toate parcările din oraș sunt gratuite.
Ce trebuie rezervat în avans?
Pentru activitățile ghidate din programul săptămânal Bruneck și din programul Kron Aktiv este necesară, de regulă, înscrierea. Unele experiențe, inclusiv vizitele la ferme, atelierele cu plante aromatice și drumețiile ghidate, au un număr limitat de locuri și un termen de înscriere în ziua precedentă.
Pentru Klausberg nu am avut nevoie de o rezervare pentru simpla vizită, dar merită să verifici înainte programul instalațiilor și variantele de bilete combinate, mai ales dacă vrei să combini telegondola cu Alpine Coasterul, JumpPark sau alte activități. Biletele se pot cumpăra și online, iar în 2026 există inclusiv variante care combină mai multe atracții.
Ce a mai rămas pentru data viitoare
Chiar și după două călătorii, lista locurilor în care ne-am întoarce a rămas lungă. Am vrea să petrecem mai mult timp pe Kronplatz, să explorăm traseele de la altitudine și muzeele de pe munte, să vedem piramidele de pământ din Perca și să ajungem la Muzeul Etnografic din Dietenheim. Ne-ar plăcea și să revenim pe unele dintre traseele descoperite în prima călătorie, pentru a vedea cum le percep acum copiii, câțiva ani mai târziu.
Dolomiții sunt una dintre acele regiuni în care ne-am întoarce iar și iar. Vârsta copiilor schimbă traseele pe care le putem face, bicicletele deschid alte variante de explorare, iar alegerea unei baze diferite schimbă complet perspectiva asupra locului.
Concluzie
Bruneck a fost una dintre primele opriri ale road tripului nostru de vară și ne-a oferit exact combinația de care aveam nevoie: un oraș mic și plăcut, munți foarte aproape, trasee accesibile, piste de bicicletă, activități care au ținut copiii în mișcare și o cazare în care ne-am fi putut petrece fără probleme o zi întreagă.
Aproape patru ani mai târziu, cu copiii mai mari și cu un alt stil de călătorie, Bruneck ne-a arătat o parte aventuroasă, diversă și mai ușor de trăit a Dolomiților; și, foarte important pentru noi, deloc aglomerată, lucrul pe care îl căutăm mereu în călătoriile noastre.
Iar pentru noi, acesta este probabil cel mai bun motiv să revenim într-un loc: nu neapărat pentru a revedea ceea ce ne-a plăcut, ci pentru a descoperi cât de mult se poate schimba o destinație atunci când și noi ajungem acolo într-o etapă diferită.

Această călătorie a fost realizată în colaborare cu Bruneck Kronplatz Tourism și Hotel Langgenhof. Opiniile și recomandările din articol reflectă experiența noastră reală.
